5 august - Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul):

Tu, omule, ai mari răspunderi

1

O, omule, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai,
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea mereu spre iad sau rai,
Pe mulţi o să-i îndrume!

2


Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta, în toate,
Căci gândul care-l scrii sau spui,
S-a dus.... în veci nu-l mai aduni,
Dar vei culege roada lui
Ori viu, ori mort... odată!

3

Ai spus o vorbă, vorba ta
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli, sau va-ntrista,
Va curăţi, sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

4

Scrii un cuvânt; cuvântul scris
E-un leac, sau o otravă.
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis,
Spre înălţare, sau abis,
Spre – ocară, sau spre slavă.

5

Ai scris un cântec, versul tău
Rămâne după tine:
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţire sau desfrâu
Lăsând în inimi rodul tău
De har, sau de ruşine.

6

Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere.
E calea bună, sau e rea?
Va prăbuşi, sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer, sau spre durere?!

7

Trăieşti o viaţă, viaţa ta
E una, numai una.
Oricum ar fi, tu nu uita,
Cum ţi-o trăieşti, vei câştiga
Ori bucurii pe veci prin ea,
Ori plâns pe totdeauna!

8

O, omule, ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris sau grai,
Sau laşi prin pilda ce o dai,
Pe mulţi, pe mulţi la iad sau rai
Mereu o să-i îndrume!

9

Deci, nu uita, fii credincios!
Cu grijă şi cu teamă:
Să laşi în inimi luminos
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, ne-ndoios
Odată vei da seamă!