Colindul Sfântului Andrei

Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de arţărei,
Sfântă mănăstire,
Loc de tăinuire,
Şi tămăduire,
Se piteşte-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scară care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborât...
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Şi descăleca?
Venea Decebal
Călare pe-un cal,
Sfinţii că-i găsea,
Cu ei că-mi vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-şi făcea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă şedea,
Slujba asculta,
Dar nu se-nchina...
Nici cruce-şi făcea.
Pe murg călărea
Şi calea-şi lua,
În cetatea lui,
A Trofeului...
Andrei col-la schit,
Iată c-a ieşit
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Şi potcapu' lui,
Arca cerului,
Cu veşminte sfinte,
Fraţii înainte,
Cu toiag şi cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse...
Iar Sfântul Andrei
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se roagă mereu
La bunul Dumnezeu...

Corala Armonia din Constanţa - Colindul Sfântului Andrei (Strasbourg)

Părintele Arsenie Boca - 22 de ani de când ne ajută şi mai mult, de sus...

“Voi veniţi după cuvânt de folos şi apoi aşteptati să vă mântuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar să vă trezesc din păcatele în care trăiţi. Pentru că viaţa asta e scurtă, iar cealaltă e veşnică şi n-aş vrea să plângeţi la ziua Judecăţii.”

Se pare că FMI a vrut să ajungem aici...

Că a greşit în anii din urmă o arată economişti de marcă de astăzi. Că a vrut "să greşească" şi în anii '80, ne-o spune un analist politic important...

Crucea, semn al Iubirii

"Cât suntem înfăşuraţi în trup, suntem destul de legaţi într-o înţelegere trupească a vieţii, într-o înţelegere pruncească".

"Dar când vom scăpa de muritorul acesta de pe noi, atunci cu mare recunoştinţă vom mulţumi lui Dumnezeu pentru toate încercările la care ne-a supus cât eram în lume. Trebuie, prin urmare, să lungim vederea până dincolo de zarea acestei vieţi, până la cealaltă împărăţie, că altfel nu putem pricepe necazurile vieţii acesteia şi, nepricepând-o pe aceasta prin cealaltă, n-o putem răbda. Dar dacă o înţelegem aşa cum este, pe una în legătură cu alta, atunci oricât ar fi de necăjită, capătă o valoare nepreţuită. Şi atunci se întâmplă un lucru minunat: omul iubeşte necazurile şi pe toţi cei ce-l necăjesc, îndeosebi. De-acum, creştinul stă liniştit pe conducerea lui Dumnezeu, şi vede că orice cruce a vieţii sale e o mărturie a iubirii părinteşti a lui Dumnezeu; orice cruce e o treaptă a desăvârşirii".

Părintele Arsenie Boca