Hristos se naşte, slăviţi-L!

Catavasiile Naşterii Domnului

Denumirea acestui fel de cântare provine din limba greacă şi înseamnă coborârea sau venirea cântăreţilor în mijlocul bisericii, între credincioşi, tradiţie care se mai păstrează astăzi numai în unele mănăstiri; în conţinutul catavasiei, bucuria sărbătorii îşi face foarte simţită prezenţa: "Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preslăvit!"; tot în acest context vom afla şi condacul, adică un scurt rezumat: "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fire naşte şi pământul peştera Celui neapropiat aduce; îngerii cu păstorii măresc, iar magii cu steaua călătoresc; că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci"; ca o încununare a acestor cântări vom afla irmosul, care se traduce "versul cel dintâi": "Taină străină văd şi preamărită, cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluirea întru care S-a culcat Cel neîncăput, pe Care lăudându-L, Îl slăvim".

Un articol interesant despre Părintele Daniil de la Rarău

Cred că biografia Părintelui Daniil merită să fie mult mai mult studiată. Spunând acest lucru, am în vedere mai ales faptul că jurnalismul a ajuns să fie o putere încă puţin bănuită de către majoritatea celor dintre noi. Articolul menţionat se poate citi în Ziarul de Duminică.

Colindul Sfântului Andrei

Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de arţărei,
Sfântă mănăstire,
Loc de tăinuire,
Şi tămăduire,
Se piteşte-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scară care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborât...
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Şi descăleca?
Venea Decebal
Călare pe-un cal,
Sfinţii că-i găsea,
Cu ei că-mi vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-şi făcea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă şedea,
Slujba asculta,
Dar nu se-nchina...
Nici cruce-şi făcea.
Pe murg călărea
Şi calea-şi lua,
În cetatea lui,
A Trofeului...
Andrei col-la schit,
Iată c-a ieşit
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Şi potcapu' lui,
Arca cerului,
Cu veşminte sfinte,
Fraţii înainte,
Cu toiag şi cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse...
Iar Sfântul Andrei
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se roagă mereu
La bunul Dumnezeu...

Corala Armonia din Constanţa - Colindul Sfântului Andrei (Strasbourg)

Părintele Arsenie Boca - 22 de ani de când ne ajută şi mai mult, de sus...

“Voi veniţi după cuvânt de folos şi apoi aşteptati să vă mântuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar să vă trezesc din păcatele în care trăiţi. Pentru că viaţa asta e scurtă, iar cealaltă e veşnică şi n-aş vrea să plângeţi la ziua Judecăţii.”

Se pare că FMI a vrut să ajungem aici...

Că a greşit în anii din urmă o arată economişti de marcă de astăzi. Că a vrut "să greşească" şi în anii '80, ne-o spune un analist politic important...

Crucea, semn al Iubirii

"Cât suntem înfăşuraţi în trup, suntem destul de legaţi într-o înţelegere trupească a vieţii, într-o înţelegere pruncească".

"Dar când vom scăpa de muritorul acesta de pe noi, atunci cu mare recunoştinţă vom mulţumi lui Dumnezeu pentru toate încercările la care ne-a supus cât eram în lume. Trebuie, prin urmare, să lungim vederea până dincolo de zarea acestei vieţi, până la cealaltă împărăţie, că altfel nu putem pricepe necazurile vieţii acesteia şi, nepricepând-o pe aceasta prin cealaltă, n-o putem răbda. Dar dacă o înţelegem aşa cum este, pe una în legătură cu alta, atunci oricât ar fi de necăjită, capătă o valoare nepreţuită. Şi atunci se întâmplă un lucru minunat: omul iubeşte necazurile şi pe toţi cei ce-l necăjesc, îndeosebi. De-acum, creştinul stă liniştit pe conducerea lui Dumnezeu, şi vede că orice cruce a vieţii sale e o mărturie a iubirii părinteşti a lui Dumnezeu; orice cruce e o treaptă a desăvârşirii".

Părintele Arsenie Boca

Acatistul Sfântului Dimitrie cel Nou (Basarabov), ocrotitorul Bucureştilor

Se poate asculta, în interpretarea psaltului Marian Moise, aici.

Condacul 1:
Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de mulţumiri aducem ţie, noi, nevrednicii; şi ca cel ce eşti minunat şi preamilostiv, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile ca să cântăm ţie: bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Se poate asculta, în interpretarea Grupului Teofilos, aici.

Condacul 1:
Învăţătorului dreptslăvitoarei credinţe celei întru Hristos, surpătorului şi ruşinătorului păgânătăţii, Izvorâtorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostaşul cel adevărat al lui Hristos, care s-a arătat Bisericii ca un soare şi mare apărător credincioşilor, toţi acum cântări de mulţumire şi laude din suflet cu dorire aducându-i să-i cântăm: bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

Gând

Suntem tot mai iritaţi atunci când ne simţim judecaţi de către ceilalţi. O, dacă am pricepe că, de fapt, ne supără propria noastră conştiinţă, adică oglinda pe care am primit-o fiecare pentru a vedea, dacă am vrea, Adevărul...

Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare. Şi, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii!

De la margini, o, apostoli   De la margini, o, apostoli, La Ghetsimani v-adunaţi, Şi-al meu trup, zice Fecioara, Cu cântări mi-l îngropaţi.   Fiul meu iubit mă cheamă Azi la Sine-n cerul sfânt, Vă las binecuvântarea Şi mă-nalţ de pe pământ. Sus în cer se întocmeşte Sărbătoare-n jurul meu, Şi cu cinste mă primeşte, Fiul meu şi Dumnezeu.   Primeşte-ne, dar, Curată Umilitele cereri, Şi la noi cu milă caută, La necazuri şi dureri. Iar noi drept recunoştinţă, Venerăm icoana ta, Totdeauna cu credinţă Adormirea-ţi vom cânta.   Ruga noastră cea fierbinte Să o duci la Fiul tău Şi să-L rogi cu dulci cuvinte Să ne ia sub scutul Său.

5 august - Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul):

Tu, omule, ai mari răspunderi

1

O, omule, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai,
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea mereu spre iad sau rai,
Pe mulţi o să-i îndrume!

2


Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta, în toate,
Căci gândul care-l scrii sau spui,
S-a dus.... în veci nu-l mai aduni,
Dar vei culege roada lui
Ori viu, ori mort... odată!

3

Ai spus o vorbă, vorba ta
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli, sau va-ntrista,
Va curăţi, sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

4

Scrii un cuvânt; cuvântul scris
E-un leac, sau o otravă.
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis,
Spre înălţare, sau abis,
Spre – ocară, sau spre slavă.

5

Ai scris un cântec, versul tău
Rămâne după tine:
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţire sau desfrâu
Lăsând în inimi rodul tău
De har, sau de ruşine.

6

Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere.
E calea bună, sau e rea?
Va prăbuşi, sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer, sau spre durere?!

7

Trăieşti o viaţă, viaţa ta
E una, numai una.
Oricum ar fi, tu nu uita,
Cum ţi-o trăieşti, vei câştiga
Ori bucurii pe veci prin ea,
Ori plâns pe totdeauna!

8

O, omule, ce mari răspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris sau grai,
Sau laşi prin pilda ce o dai,
Pe mulţi, pe mulţi la iad sau rai
Mereu o să-i îndrume!

9

Deci, nu uita, fii credincios!
Cu grijă şi cu teamă:
Să laşi în inimi luminos
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, ne-ndoios
Odată vei da seamă!

Rugăciunea şi mândria

Nu aşteptaţi de la rugăciune numai extazul şi nu vă întristaţi atunci când nu simţiţi bucurii. Căci se întâmplă şi să stai, să stai în biserică şi înlăuntrul tău să nu ai inimă parcă, ci aşa, o bucată de lemn, dar un lemn neprelucrat... Păi şi pentru acesta, adică pentru lemn, ne mântuieşte Domnul. Înseamnă că aşa trebuie să fie. Căci sufletul, simţind bucurii foarte mari, se poate îngâmfa, iar această stare de "înlemnire" îl smereşte.
Sfântul Varsanufie de la Optina

Pacea sufletească

Dumnezeu Însuşi locuieşte în acel om care are inima blândă. Principalul este să te socoteşti pe tine însuţi mai rău decât toţi, să nu cauţi nici dragoste, nici cinste din partea nimănui, ci tu însuţi să ai acestea faţă de toţi - şi aşa vei dobândi pacea! Dar, îndată ce începi să cauţi ca ceilalţi să te remarce şi să-ţi găsească meritele şi anumite virtuţi, atunci ia-ţi adio de la pacea sufletească!
Sfântul Anatolie de la Optina

Îngerul a strigat...

Hristos a înviat!

Despre rostul încercărilor

"[...] nu întotdeauna aerul cald şi vremea senină sunt de folos. Ele aduc în plante viermi şi alte gângănii care dăunează roadelor bune. Aşa se întâmplă şi în alcătuirea noastră duhovnicească: lucrarea harului, pacea, calmul şi liniştea din partea patimilor, dacă sunt cu noi tot timpul, este primejdios, deoarece putem ajunge la îngâmfare şi putem pierde ocrotirea lui Dumnezeu şi nu vom mai fi iscusiţi în lupta cu patimile şi ne vom abate de la calea cea strâmtă. De aceea Dumnezeu ne încearcă prin lucruri potrivnice, ca să ne cunoaştem neputinţa, să ne deprindem cu răbdarea şi smerenia."
Sfântul Macarie de la Optina

Maternitatea Giuleşti sau Cimitirul Giuleşti? (comunicat Pro-Vita)

"Remarcăm ipocrizia presei, oglindă fidelă a societăţii româneşti, care se preface a nu vedea nedreptatea profundă a motivaţiei pentru care s-a apelat la avort: probabilitatea ca fătul să sufere de Sindrom Down. Condamnarea la moarte a unei fiinţe umane lipsite de apărare pentru “vina” de a avea o afecţiune genetică este dovada că societatea care o acceptă şi practică nu este o societate a dreptăţii, echităţii şi umanismului – aşa cum se pretinde a fi – ci una a barbariei, discriminării şi bunului plac, a domniei celui puternic împotriva celui slab."
Comunicatul se poate citi în întregime aici.

"Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate"

În prezent oamenii acestui veac se uită la noi, credincioşii, ca la nişte nebuni, ca la nişte neghiobi. Lor nu le place credinţa noastră ortodoxă, nu le plac rânduielile, pravilele şi tradiţiile noastre bisericeşti. Batjocoresc şi dispreţuiesc tot ceea ce pentru noi este sfânt. Deseori ne este dat să auzim de la credincioşii care sunt nevoiţi să trăiască în mijlocul lumii vrăjmaşe cât de greu le este să îndure neîncetatele glume şi batjocuri. Trebuie să socotim o cinste pentru noi o astfel de atitudine. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi - a spus Apostolul Petru (I Petru 4: 14). Dacă oamenii ne batjocoresc, dacă nu ne iubesc, înseamnă că noi nu suntem din lumea aceasta. Şi nu trebuie să ne supărăm, nici să ne tulburăm din pricina acestei atitudini pe care o au faţă de noi.
Sfântul Nicon de la Optina

Pr. Nicolae Tănase - Datoria mea faţă de tânăra generaţie

Aici se găseşte înregistrarea conferinţei care a avut loc în data de 15 martie a.c. la Casa de Cultură din Constanţa.

Virgiliu Gheorghe: "Pornografia, maladia secolului XXI"

<<În Statele Unite ale Americii (SUA), există astăzi conceptul de "dependenţă de pornografie". Sunt mii de articole, studii şi cărţi dedicate acestui subiect. Există acolo mii de psihoterapeuţi şi costă enorm această terapie. Statisticile arată că în SUA există 25 de milioane de dependenţi de pornografie, în condiţiile în care dependenţi de alcool sunt 15 milioane, iar de droguri, 4,5 milioane. S-a ajuns ca în SUA, în ultimii ani, dependenţa de pornografie să depăşească cu cinci milioane celelalte două adunate. Statisticile arată că 70 la sută din bărbaţii cu vârste între 17 şi 35 de ani consumă pornografie, iar 30 la sută din femei consumă şi ele pornografie. În 48 la sută din familiile americane pornografia este o problemă, iar 60 la sută din divorţurile din această ţară, conform Asociaţiei Avocaţilor Maritali, se datorează consumului de pornografie. Am dat exemplul SUA pentru că acolo există studii şi statistici foarte bine făcute, dar pornografia este o problemă mondială.>>

Înregistrarea unei conferinţe susţinute pe această temă de către biofizicianul şi teologul Virgiliu Gheorghe miercuri, 9 februarie 2011, în aula "Ioan Meţianu" a Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna" din Sibiu se poate asculta pe pagina de aici.

Părintele Vasile Mihoc - Rostul suferinţei, purtarea ei şi moartea

Recomand din tot sufletul această emisiune de "Convorbiri Duhovniceşti", realizată şi moderată la Antena 1 Sibiu, de către Florin Oancea.

Cum se repetă istoria...

Fragment din cartea "Criza şi leacul ei. Nu ne trebuie împrumut, nici robie" semnată de prof. Alexandru Resmeriţă şi tipărită la Turnu-Severin în 1932 (!):

"Din criza economico-financiară ce torturează astăzi omenirea, vor ieşi multe învăţăminte pentru conducătorii statelor. Deşi această criză bântuie toate statele, ea are un caracter deosebit în fiecare ţară. (...). Primele simptome s-au înregistrat în America: a fost prăbuşirea unui mare număr de bănci în 1929. (..) Fenomenul ciudat al acestei crize este că deşi s-a produs din cauza bănetului prea mult al Americii, ea dă impresia din contră că în lume ar fi lipsă de bani şi că lipsa de bani dă suferinţa. (...) Nu cantitatea mai mare de monedă poate înlătura criza, ci puterea de circulaţie a monedei, preţul rentabil, câştigul care îndeamnă pe fiecare la o afacere, la o întreprindere. (..). Statul nu poate trăi din confiscări de bani şi salarii. (...). Statul e în pragul falimentului. (...). Nădejdea politicianului nostru este ca străinii să ne plătească salariile şi funcţionarii. (..). Fiecare ministru de finanţe visează să facă un împrumut extern pentru fericirea ţării şi pentru ceva comision. Şi tot el va răspunde: ei, până la anul, poate se schimbă situaţia, poate trece criza, iar dacă nu trece, vine alt guvern şi va vedea acela ce face; noi deocamdată am făcut împrumutul, e meritul nostru că l-am obţinut. (...). Împrumuturile de consumaţie şi de plata restanţelor bugetare duc direct la catastrofă. (..). Noi trebuie să aflăm resurse de redresare a bugetului în propria bogăţie a ţării şi în propriile forţe. (..). Trebuie doar să ne lepădăm de lenea de a cugeta şi de lenea de a lucra pentru binele României. (..) Străinii pregătesc să ne dezarmeze economic. (...). Ţi se umplu ochii de lacrimi şi obrajii de ruşine când citeşti că Ţara [sic!] ta este în stare de faliment, că ni se va impune controlul străinătăţii asupra finanţelor statului şi ne vor obliga să ne distrugem industriile. (...). Ni se pregăteşte un viitor ca al indienilor sau ca negrilor din Africa. (..). Nu ne trebuie împrumut strein. Am făcut două împrumuturi acum doi ani şi (..) suntem în faliment. (..). Dacă vom contracta iarăşi împrumuturi, vom deschide pofta de furt şi de risipă. (..). Cu preţurile de mizerie actuale, românul câştigă cel mai puţin în Europa, iar străinii ne iau bunurile pe nimic. (..). Dacă regele va închina demnitatea Ţării şi va primi jugul economic străin, atunci grea soartă ţi se pregăteşte ţie, scumpă Românie!"

Reeducarea anticreştină de ieri si de azi (Virgiliu Gheorghe)

Despre amăgirea veacului acestuia

Lume deşartă! Lume înşelătoare! Nimic bun nu ai în tine! Totul minciună. Totul înşelăciune. Ne înşeli, îţi baţi joc de noi, te joci cu noi. Ne arăţi ani mulţi şi daruri şi sănătate multă, şi dintr-o dată vine moartea. Ca fumul se risipesc toate, ca o pânză de păianjen se destramă.

(Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, Editura Bizantină)

UE - noul Soviet?

(Împreună cu Andrei Pleşu) Avem o singură certitudine: se fură.

"Nu reuşesc să înţeleg nici măcar dacă cutremurul de la punctele noastre de frontieră e ceva de bine sau de rău".
Eu unul cred că e de bine în măsura în care ne arată ... cât de rău am ajuns. Însă cu o condiţie: dacă mai vrem să vedem asta.

Andrei Pleşu: Ura...

... este, privită atent, şi un atentat la libertatea celui pe care îl urăşti. Îl condamni, prin ură, la un statut din care nu mai are nici o ieşire. Orice face, orice spune, orice invocă, în apărarea sa, lasă ura neatinsă. Sau o amplifică. I se refuză tot, pînă şi căinţa (dacă a greşit), pînă şi iertarea. E, în eternitate, o sursă de afecte negative. Nu poate decît să greşească. Cu alte cuvinte, cel care are ghinionul să stîrnească ura cuiva este într-o situaţie de şah-mat. Nu-i rămîne decît să dispară.

Grigore Lese - Nu gandeasca tat omu'

Nu gândească tăt omu'
C-a trăi cât pământu'
Şi a face ce-i gându'.
A trăi o zi, o două
Şi s-a duce ca şi-o rouă

A trăi vo două, tri
Ca şi-o rouă s-a topt'i

 

Mică rugăciune

Dă-mi Doamne iubirea cea pentru Tine. Dă-mi Doamne ca această iubire să covârşească toate dorinţele mele cele lumeşti, pentru care am risipit darurile pe care mi Le-ai încredinţat. Doamne miluieşte-mă!

Model de atitudine creştină în faţa bolii

"În fiecare zi mă rog şi spun: «Mulţumesc, Doamne, că m-am îmbolnăvit, pentru că doar aşa am putut să descopăr că în viaţă există şi alte lucruri de care trebuie să mă îngrijesc, nu numai de bani. Să am grijă de suflet»"

Despre fericire la emisiunea TV Profesioniștii

http://corinanegreanu.blogspot.com/2011/01/despre-fericire-la-emisiunea-tv.html

Cu cât strigăm mai mult împotriva statului, cu atât scoatem mai mult din buzunar...

Ilie Şerbănescu:
"Din noianul de expresii ale acestei anomalii economice care iată a intoxicat populaţia într-atât încât aceasta nu conştientizează că de fapt ea plăteşte culpabilizarea statului în favoarea capitalului privat, îndeosebi a capitalului străin, să alegem aici doar o mostră. Mediul privat se plânge nevoie mare că statul nu-i plăteşte la timp contractele încheiate. Statul este făcut, din această cauză, principalul furnizor de criză. Concertului acesta i s-au alăturat în ultimul timp şi firme străine. BNR ţine isonul acestei lamentaţii. Iar FMI ţintuieşte statul român făcând din efectuarea la timp de către stat a plăţilor scandente la sectorul privat o condiţionalitate a acordului cu România. Desigur, statul nu poate fi absolvit de aceste plăţi. Dacă s-a angajat să le facă, atunci să le facă! Dar, vai!, nimeni dintre cei care pun statul la zid în chestiune nu aminteşte o vorbuliţă de ceea ce are de dat şi nu dă - nu doar la timp, ci chiar deloc - sectorul privat statului. Şi ceea ce, la o evaluare minimă, reprezintă de vreo 10 ori mai mult decât are de dat statul sectorului privat. Cine pe cine de fapt subminează: statul sectorul privat sau, dimpotrivă, sectorul privat statul? Dacă sectorul privat ar plăti statului ce îi datorează n-ar fi o problemă ca statul să plătească integral şi la timp ceea ce datorează sectorului privat. Dar pentru că sectorul privat n-o face, nici statul n-o poate face! De fapt, cineva totuşi plăteşte: este populaţia, în diferite ei calităţi de contribuabil, salariat sau pensionar. Din păcate, aceasta nu-şi prea dă seama! Şi cu cât strigă mai mult împotriva statului, cu atât scoate mai mult din buzunar!"

Enciclică a Sfîntului Sinod al Bisericii Greciei

"Sinodul Bisericii Greciei, întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010, simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, vorbind pe limba adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sînt grele şi decisive. Trecem, ca ţară, printr-o criză economică cumplită, care le creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mîine. Se pare că ţara noastră nu mai este liberă, ci este administrată în fapt de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica de care sînteţi păstoriţi să vă vorbească şi să-şi spună cuvîntul despre criza la care sîntem martori."

 

Continuarea se poate citi aici.