Sfântul Isaac Sirul: răbdarea înjumătăţeşte durerea

Din Lumina de Duminică, 8 ianuarie 2012:

"Suferinţele sunt asemenea unor semnale de alarmă şi avarie în viaţa noastră, care ne anunţă că unele lucruri nu sunt la locul lor şi nu sunt aşa cum ar trebui ele să fie. Prin urmare, în orice necaz sau boală, omul nu trebuie să se considere un nedreptăţit şi încercat fără motiv şi mai greu decât are el puterea de a suporta, ci să se întrebe de ce s-au ivit în viaţa sa acestea, căror cauze se datorează ele, iar odată aflate acestea, să încerce să le limiteze, până la înlăturarea lor deplină. Aşadar, nu cârtirea sau împotrivirea sunt atitudinea corectă în starea de suferinţă, ci identificarea rapidă a sursei ei, precum şi a mijloacelor medicale şi spirituale de uşurare a ei.

Asumarea crucii, aflarea "filosofiei" lor, adică a înţelege cauzele, limitele, dar şi mijloacele de uşurare a suferinţei, fie chiar şi numai din punct de vedere spiritual, printr-o conduită plină de credinţă şi speranţă creştină, le uşurează apăsarea. Refuzul sau încercarea de neacceptare a lor înmulţeşte durerea. Din acest motiv, acelaşi Sfânt Isaac Sirul spune că răbdarea înjumătăţeşte durerea, în sensul că înţelegerea profundelor semnificaţii ale bolii ne ajută să o purtăm cu nădejde, în timp ce prin împotrivirea faţă de ea, ne împovărăm singuri durerea. S-a constatat medical că fiecare persoană îşi trăieşte suferinţa într-un mod absolut personal, în funcţie de arhitectura lui sufletească, de structura emoţională proprie, că aceleaşi boli şi la aceleaşi persoane, în aceleaşi stadii de evoluţie, produc totuşi efecte diferite şi sunt suportate în mod deosebit. Pentru unii, chiar şi cea mai mică suferinţă este considerată o damnare, un necaz de nedepăşit, în timp ce alţii, mult încercaţi, se bucură pentru fiecare clipă în care durerile lor îngrozitoare par a se fi uşurat câtuşi de puţin, dacă nu prin vreo terapie miraculoasă, măcar printr-o abordare duhovnicească şi optimistă a şanselor de vindecare."

Teofania

Troparul Botezului Domnului (Grupul Stavropoleos):

 

(Din minei)

Hristos se naşte, slăviţi-L!

Catavasiile Naşterii Domnului

Denumirea acestui fel de cântare provine din limba greacă şi înseamnă coborârea sau venirea cântăreţilor în mijlocul bisericii, între credincioşi, tradiţie care se mai păstrează astăzi numai în unele mănăstiri; în conţinutul catavasiei, bucuria sărbătorii îşi face foarte simţită prezenţa: "Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preslăvit!"; tot în acest context vom afla şi condacul, adică un scurt rezumat: "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fire naşte şi pământul peştera Celui neapropiat aduce; îngerii cu păstorii măresc, iar magii cu steaua călătoresc; că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci"; ca o încununare a acestor cântări vom afla irmosul, care se traduce "versul cel dintâi": "Taină străină văd şi preamărită, cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluirea întru care S-a culcat Cel neîncăput, pe Care lăudându-L, Îl slăvim".

Un articol interesant despre Părintele Daniil de la Rarău

Cred că biografia Părintelui Daniil merită să fie mult mai mult studiată. Spunând acest lucru, am în vedere mai ales faptul că jurnalismul a ajuns să fie o putere încă puţin bănuită de către majoritatea celor dintre noi. Articolul menţionat se poate citi în Ziarul de Duminică.

Colindul Sfântului Andrei

Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de arţărei,
Sfântă mănăstire,
Loc de tăinuire,
Şi tămăduire,
Se piteşte-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scară care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborât...
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Şi descăleca?
Venea Decebal
Călare pe-un cal,
Sfinţii că-i găsea,
Cu ei că-mi vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-şi făcea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă şedea,
Slujba asculta,
Dar nu se-nchina...
Nici cruce-şi făcea.
Pe murg călărea
Şi calea-şi lua,
În cetatea lui,
A Trofeului...
Andrei col-la schit,
Iată c-a ieşit
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Şi potcapu' lui,
Arca cerului,
Cu veşminte sfinte,
Fraţii înainte,
Cu toiag şi cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse...
Iar Sfântul Andrei
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se roagă mereu
La bunul Dumnezeu...

Corala Armonia din Constanţa - Colindul Sfântului Andrei (Strasbourg)

Părintele Arsenie Boca - 22 de ani de când ne ajută şi mai mult, de sus...

“Voi veniţi după cuvânt de folos şi apoi aşteptati să vă mântuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar să vă trezesc din păcatele în care trăiţi. Pentru că viaţa asta e scurtă, iar cealaltă e veşnică şi n-aş vrea să plângeţi la ziua Judecăţii.”

Se pare că FMI a vrut să ajungem aici...

Că a greşit în anii din urmă o arată economişti de marcă de astăzi. Că a vrut "să greşească" şi în anii '80, ne-o spune un analist politic important...