"Punctul Omega este perioada imediat premergătoare singularităţii corespunzătoare sfârşitului lumii. În această condiţie Universul s-ar afla într-o stare de complexitate organizată, care nu este nici o stare cu o distribuţie uniformă dar nici singularitatea finală. Teilhard de Chardin vede acest punct Omega ca fiind asemănător cu o galaxie spirală în care nucleul este un fel de conştiinţă care orchestrează, prin intermediul mecanicii cuantice, tot restul (complexitatea din braţele spirale). Acest observator a fost identificat cu omenirea însăşi care funcţionează ca un fel de Cristos colectiv.
Ulterior, dupa ce s-a ajuns la nivelul maxim de complexitate organizată, acest Cristos colectiv, în viziunea lui Chardin, va face saltul către singularitatea finală, în care toţi observatorii individuali dispar (altfel prea mulţi observatori ar dirija, prin mecanica cuantică, orchestra Universului în mod incoerent) şi rămâne un singur supravieţuitor care altul nu este decât Cristos, cu dobândirea unei armonii unice."
Tot articolul se găseşte aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu