Cuvant de la preotul Varnava Iankos

Pe de-o parte se pare că trăim în virtute, dar suntem departe de Hristos - deoarece prin lupta noastră duhovnicească ţintim spre îndumnezeirea noastră departe de Hristos -, iar pe de alta se poate să păcătuim, dar, fiind zdrobiţi la inimă, să fim lângă Hristos, pentru că începem să ne demitizăm propriul „eu", pe care înainte îl divinizasem. Hristos este Acela care ne face dumnezei după har.

Ana Blandiana despre sinuciderea Europei

"Tot ce i se întâmplă Europei în ultima jumătate de an este, dincolo de motivațiile de ordin politic, adesea oculte, un prilej de obligatorie meditație asupra ei însăși, asupra condiției ei spirituale, acoperită, și aproape pierdută din vedere, în umbra groasă a obsesiei intereselor materiale. O gravă interogație asupra definiției ei. Este evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va termina întotdeauna cu victoria primului."

Bertrand Vergely - Miza demersului ”căsătorie pentru toți”

Care sunt riscurile și implicațiile recunoașterii de către Stat a ”uniunii” și ”căsătoriei” între persoane de același sex? De ce familia nu poate fi înțeleasă decât ca uniunea dintre un bărbat și o femeie?

Se pot găsi răspunsurile la aceste întrebări într-o conferință susținută de filosoful francez Bertrand Vergely în Franța în 2013, înainte de legalizarea ”căsătoriei” între persoane de același sex în această țară. Sunt de-construite în această conferință mizele demersului de impunere a ”căsătoriei” între persoane de același sex, demers care în esență este unul totalitar, asemănător nazismului sau comunismului. Miza demersului ”căsătorie pentru toți” este impunerea cu orice preț în societate a ideii că ”totul se poate construi” inclusiv omul și viața lui, doar prin lege și tehnologie.

Bertrand Vergely, filozof francez, explică și implicațiile la nivelul copilului și de ce ”Gestația pentru altcineva” este practic o transformare a copilului din persoană-unică într-o simplă marfă:

Florentina Loredana Dalian - Fiul risipitor

Sunt, mamă, fiu risipitor; 
mi-am risipit şi dragostea şi anii.
Am bătut pe la toate uşile inimilor;
nimeni nu-i acasă. 
Uscate sunt buzele mele
de arşiţa atâtor nesăruturi.
Am plecat cu aripi de-acasă,
m-am hrănit cu visuri; 
acum mi-au rămas numai roşcove. 

Uneori, seara, îmi amintesc 
apusurile pe după dealul nostru.
Ah, mamă,
a fost o vreme când vedeam numai răsăritul.

Tu ce mai faci? 
Lacrimile tale sunt la fel de sărate,
la fel de tăcute
ca inima mea bătând
pentr-o dragoste nemărturisită? 

Mă voi întoarce, mamă,
dar nu-ţi vei mai recunoaşte fiul.
Sunt mai bătrân decât tine, mamă
şi port în inimă ca-ntr-o raniţă
cenuşa înstrăinărilor. 

Să nu-i spui
să nu-i spui tatei să taie viţelul cel îngrăşat!
Fă numai focul în odaie;
mi-e dor să văd lumina flăcărilor
cum joacă pe pereţii albi
văruiţi de tine înainte de Paşti.
Nici să nu
nici să nu tocmească lăutari
- ce folos? –
Vreau numai să-ţi aud ţie cântecul
acela pe care mi-l cântai când eram în leagăn.

Aşa să faci!
Aşteaptă-ţi, mamă, fiul risipitor,
căci el se va întoarce…
… într-o zi. 


Florentina Loredana Dalian,
Slobozia, 13 martie 2014