miercuri, 30 noiembrie 2011

Colindul Sfântului Andrei

Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de arţărei,
Sfântă mănăstire,
Loc de tăinuire,
Şi tămăduire,
Se piteşte-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scară care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborât...
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Şi descăleca?
Venea Decebal
Călare pe-un cal,
Sfinţii că-i găsea,
Cu ei că-mi vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-şi făcea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă şedea,
Slujba asculta,
Dar nu se-nchina...
Nici cruce-şi făcea.
Pe murg călărea
Şi calea-şi lua,
În cetatea lui,
A Trofeului...
Andrei col-la schit,
Iată c-a ieşit
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Şi potcapu' lui,
Arca cerului,
Cu veşminte sfinte,
Fraţii înainte,
Cu toiag şi cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse...
Iar Sfântul Andrei
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se roagă mereu
La bunul Dumnezeu...